Florile magice ale verii - Sanzienele (Galium Verum)

articol preluat din Formula As

Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este identica cu perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute si sub numele de Dragaica, Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc. 

Sanzienele galbene - Prezentare generala

Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este identica cu perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute si sub numele de Dragaica, Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc.

Misterul acestei plante - folosita de sute de ani in tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a bolilor tiroidiene, renale si nervoase - nu a putut fi patruns deocamdata de catre stiinta. Este printre putinele erbacee la care structura chimica nu justifica decat intr-o mica masura actiunile terapeutice observate experimental. Din acest motiv, multe din cartile moderne de fitoterapie se feresc sa vorbeasca pe larg despre proprietatile sale curative exceptionale, mentionand-o undeva la urma, printre altele.

Sanziana galbena face parte din plantele cu cele mai variate intrebuintari in medicina traditionala romaneasca. De la o zona la alta, ea este folosita pentru tratarea altor afectiuni. Intern: in Oltenia este folosita contra herniei ("vatamatura") si a afectiunilor febrile ("friguri"); in Tara Fagarasului - la hepatita ("galbinare") si boli nervoase; in Moldova - contra bolilor de piele si a asa-numitelor "boli lumesti" (venerice); in Nasaud - contra reumatismului.

Descriere

Tulpina Sanzienelor este zvelta, destul de inalta (pana la un metru) si impodobita cu flori marunte, galben-aurii, dispuse in mici ciorchini, ca florile de liliac, si care vazute de la distanta seamana cu o ploaie de stele. Mirosul florilor este asemanator cu cel al mierii, fiecare din ele avand patru petale, motiv pentru care se spune ca aceasta planta este binecuvantata de Dumnezeu, deoarece fiecare floare poarta cu ea semnul Sfintei Cruci. Frunzele sunt foarte inguste si ascutite, pufoase pe partea inferioara. In contradictie cu mirosul sau dulce-imbatator, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al proprietatilor tonice si drenante ale acestei plante. Din punct de vedere terapeutic, Sanzienele isi merita renumele de planta magica, avand in egala masura proprietati vindecatoare, de infrumusetare si chiar de imunizare fata de boala.

Sanzienele galbene cresc in fanete, pe coastele batute de soare si pe culmile calcaroase din intreaga tara. Este o planta care prefera locurile deschise, insorite si ceva mai uscate, fiind intalnita cu predilectie in zonele deluroase, desi poate fi gasita din campie pana in zona montana.

Recoltare

Partile aeriene ale plantei se recolteaza in timpul infloritului (mai-august), taindu-se la 3-5 cm deasupra solului. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se intorc zilnic. Prin uscare, dintr-un kilogram de planta proaspat culeasa obtinem aproape un sfert de kilogram de planta uscata.

Retete pentru uz intern

Pulberea de Sanziene galbene
Florile uscate se macina fin cu rasnita de cafea, apoi se cern. In principiu, doza la adulti este de o lingurita (circa 15 g) de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime sau chiar la un sfert.

Tinctura de Sanziene galbene
Sanzienele galbene uscate se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 de linguri de pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 50 grade (o jumatate de litru de alcool alimentar indoit cu apa) sau intr-un litru de rachiu natural. Se lasa la macerat 12-14 zile, agitandu-se zilnic vasul in care sunt puse. In final, se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.

Maceratul de Sanziene galbene
Intr-un litru de apa se pun 4-6 linguri rase de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma imediat sau in maximum 8-10 ore daca este tinut la frigider si 2-4 ore daca este tinut la temperatura camerei.

Ceaiul detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica
Se ia cate o jumatate de pumn din fiecare planta uscata si maruntita (prin pisare ori taiere cu cutitul) si se pune de seara la inmuiat in jumatate de litru de apa. Dimineata se filtreaza, iar plantele care raman dupa filtrare se oparesc timp de 30 de minute cu jumatate de litru de apa clocotita. Dupa racire, se amesteca cele doua extracte si se beau pe stomacul gol pana la ora 12.00.

Retete pentru uz extern

Extractul fluid de Sanziene galbene
Se pun 20 de linguri de pulbere de Sanziene intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 grade (trei parti alcool alimentar de 90 grade si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 14 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand volumul scade de trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte parfumata, cu virtuti vindecatoare deosebite.

Singurele inconveniente ale acestei forme de administrare sunt prepararea destul de laborioasa si termenul scurt de garantie al extractului - 7 zile in conditiile depozitarii la frigider.

Unguent de Sanziene galbene
Prepararea untului clarifiat: Intr-un vas metalic se pune un pachet de unt, dupa care vasul se pune la foc potrivit. Se lasa pe foc pana cand untul devine lichid si incepe sa faca spuma. Din acel moment, vom incepe sa scoatem spuma (pe care apoi o vom arunca), pana cand untul se va limpezi intr-atat incat sa vedem fundul vasului. Atunci dam deoparte untul de pe foc si, inainte sa se raceasca, turnam numai partea limpede intr-un alt vas.

Prepararea propriu-zisa a unguentului: Dupa ce am turnat untul clarifiat din vasul in care s-a facut clarifierea, cu putin inainte de a se intari se adauga doua linguri de extract fluid de Sanziene galbene, obtinut dupa reteta anterior descrisa. Se amesteca foarte repede si energic cele doua componente pana se omogenizeaza, dupa care unguentul astfel obtinut se depoziteaza la rece.

Baia de Sanziene
Pregatirea: In trei litri de apa aflata la temperatura camerei se pun 3-4 pumni de Sanziene galbene proaspete (tulpini inflorite, maruntite), se lasa sa se inmoaie cateva ore, dupa care se filtreaza. Zeama lasata de planta la inmuiere se pune deoparte intr-un vas smaltuit, iar peste planta care ramane de la filtrare se adauga apa clocotita si se lasa circa 30 de minute. Se lasa se se racoreasca infuzia pana devine calduta, dupa care se combina cu apa in care s-a inmuiat planta inainte.

Modul de efectuare al baii: Baia de Sanziene se face in cada, vreme de 20 de minute, cu corpul complet scufundat. Pentru ca baia sa aiba un efect mai puternic, este bine sa facem un dus scurt mai inainte, frecand bine pielea, pentru a indeparta straturile de piele moarta si pentru a activa circulatia. Dupa ce se pune extractul in cada, se adauga apa fierbinte pentru a potrivi temperatura apei, asa incat sa fie calda, placuta pentru corp. Dupa baie nu ne stergem, ci doar ne punem un halat de baie si avem grija sa nu ne expunem la frig sau la curent, lasand corpul sa se usuce de la sine.

Roua de pe Sanziene
Se culege dimineata, pe o bucatica de sticla curata. Florile se inclina si se scutura usor, lasand sa cada picaturile de roua pe sticla. Nu se culege o cantitate prea mare, deoarece nu poate fi folosita decat in ziua respectiva - de preferat chiar in acea dimineata.

Ce boli se vindeca cu ajutorul Sanzienelor galbene

Hernia - Se administreaza o lingura de tinctura de Sanziene in jumatate de cana de apa, de trei ori pe zi, intre mese. Tratamentul dureaza 49 de zile, timp in care mesele vor fi moderate din punct de vedere cantitativ, vor fi evitate alimentele care baloneaza sau constipa, nu se vor face eforturi mari. Suplimentar, inainte de masa, se ia un varf de cutit de pulbere de chimen si unul de Sanziana galbena, iar dupa masa un varf de cutit de chimen si unul de cuisoare macinate. Ca exercitiu fizic, se va sta cat mai mult in pozitia "lumanarea" (de ordinul zecilor de minute zilnic).

Tratamentul adjuvant al cistitei si al bolilor renale - Se iau 1-2 lingurite de tinctura de Sanziene, diluate in 100 ml de apa, de trei ori pe zi. Este un tratament indicat cu precadere contra cistitei, cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei si calculilor renali.

Tratamentul bolilor tiroidiene - Se beau zilnic 3 cani de macerat, intotdeauna pe stomacul gol, pentru urmatoarele afectiuni: hipertiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3 linguri de Sanziene si 2-3 linguri de Turita mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul dureaza minimum sase luni; hipotiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3 linguri de Sanziene si 2-3 linguri de coji verzi de nuca (uscate si macinate). Tratamentul dureaza 12-24 de luni.

Tratamentul epilepsiei si al bolilor nervoase - Se beau zilnic trei cani de macerat de Sanziene galbene, simplu sau in combinatie cu alte plante care vor fi indicate in continuare, intotdeauna pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni. In epilepsie, Sanzienele pot fi asociate cu Sovarf (Origanum vulgare); in nevroza - cu Talpa gastei (Leonurus cardiaca); in depresie - cu seminte de Angelica (Angelica archangelica); in astenie - cu Cardamon (Elettaria cardamonum); in isterie - cu Sulfina (Melilotus officinalis).

Contra bolilor de piele - Se face un ceai detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica (Trei frati patati - Viola tricolor). Se bea un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, pana la ora pranzului (12.00). Tratamentul dureaza 14 zile minimum si este indicat pentru vindecarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi si a psoriazisului. Pentru o mai mare eficienta a tratamentului este bine sa fie tinut si un regim alimentar cu continut redus de toxine si cu multe fructe si cruditati. Ceaiul detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica este un ajutor pretios - alaturi de tratamentul prescris de medic - si contra bolilor venerice.

Contra ranilor, a ranilor vechi, a cicatricelor si a infectiilor la nivelul pielii - Aplicam extractul fluid de Sanziene galbene o data pe zi, seara, pe cicatricele vechi, pe rani, pe eruptii ori erizipel si lasam sa se usuce. Tratamentul dureaza minimum o saptamana.

Tratamentul plagilor psoriazice, al tumorilor si al plagilor canceroase, al cicatricelor cheloide - Pe plagi psoriazice, pe tumori si plagi canceroase se aplica de trei ori pe zi extractul fluid de Sanziene galbene. Tratamentul este de lunga durata si se asociaza cu o dieta corespunzatoare si cu remedii detoxifiante luate pe cale interna. In acelasi mod, prezentat mai sus, se poate prepara si un extract fluid de Arnica, care se combina cu extractul de fluid de Sanziene galbene in proportii egale si se aplica pe cicatricele cheloide. Pentru cresterea eficientei in tratamentul plagilor canceroase si al tumorilor se poate asocia extractul de Sanziene cu un extract de parte aeriana de Tataneasa, care se prepara in acelasi mod.

Adjuvant in tratamentul bolilor venerice - In tratamentul bolilor venerice cu solutii topice (cum ar fi cele pe baza de Podofilina), extractul fluid de Sanziene galbene este un foarte pretios ajutor, grabind vindecarea, ajutand la refacerea epiteliului si prevenind suprainfectia. Aplicarea de extract fluid de Sanziene, de trei ori pe zi, pe locul afectat este indicata in mod deosebit in fimoza. Deoarece nu contine alcool (pierdut prin evaporare), acest extract nu produce usturimi, fiind foarte bine tolerat in tratament atat de femei, cat si de barbati.

Tratamentul cicatricelor vechi, al eruptiilor si al plagilor psoriazice de gravitate mica - Se aplica de 1-3 ori pe zi unguent de Sanziene. Pe rani deschise si infectii acute nu se aplica acest unguent, deoarece sub pelicula sa se creeaza un mediu de anaerobioza care favorizeaza declansarea unor infectii ori agravarea lor.

Curatarea petelor de pe piele - Unguentul de Sanziene e eficient in curatarea petelor de pe piele, chiar si a celor de natura chimica (produse de contactul pielii cu o substanta chimica). Dupa o spalare vreme de 1-2 minute cu un tampon imbibat cu tinctura de Sanziene, se aplica unguentul de Sanziene, in pelicula de grosime medie. Tratamentul se face de doua ori pe zi, vreme de una-doua saptamani.

Imunizarea la boli - Imbaierea copiilor in infuzie de Sanziene era un remediu clasic pentru a-i feri de boli tot anul si pentru a-i ajuta pe batrani sa-si pastreze tineretea. Se spunea ca cine se imbaiaza cu Sanziene sau poarta Sanziene la brau in preajma Noptii de Sanziene, va fi ferit de dureri de spate toata iarna. Femeile purtau Sanziene la brau, pentru a fi ferite de dureri de mijloc.

Cosmetica

Elixir de frumusete cu Sanziene galbene

Dintre toate formele de utilizare a Sanzienelor, cea mai populara este baia. Se spune ca scaldatul in infuzia de flori de Sanziene transfera farmecul si magia florilor sale aurii asupra femeilor care se imbaiaza cu ea. Cel mai potrivit moment pentru a face baie de Sanziene pentru infrumusetare este cu doua zile inainte de luna plina, la ceas de seara. Dupa baie, este foarte indicat - mai ales pentru femeile cu o piele mai uscata - masajul cu unguent de Sanziene. Masajul se face pornind de jos in sus, cu miscari line, apasate, raspandind uniform unguentul pe suprafata pielii. Miscarile se fac cu toata palma, intotdeauna in sensul circulatiei venoase - convergent spre plexul cardiac. Pielea trebuie mentinuta mereu umeda in timpul executarii masajului, avandu-se grija in acelasi timp sa nu se puna o cantitate de preparat prea mare, care sa nu poata fi absorbita de piele.

Improspatarea ochilor si a fetei

Se culege dimineata, cu ajutorul unei bucati de sticla curate, roua de pe florile de Sanziene. Acest elixir se pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru refacerea ochilor obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu era folosit pentru "limpezirea vederii" (imbunatatirea acuitatii vizuale) si se spunea ca are efecte magice asupra celor cu deficiente majore de vedere, ajutandu-i sa revina la normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie sa fie extrem de curat si ferit de orice influenta poluanta.

Plantele in mai - partea a 2-a

Si pentru ca mai e o luna verde si inflorita ne bucura in fiecare saptamana cu alte plante si alte flori.
La jumatatea lunii mai, floarea de soc ne incanta cu aroma ei puternica. Folosita la ceai, peste iarna are un puternic efect antifebril. Se recomanda un ceai mai concentrat (o floare/cana) iar efectul se vede in maxim jumatte de ora, nu doar prin scaderea febrei ci si prin transpiratii abundente pentru eliminarea starii de raceala. In stare uscata sau proaspata ne poate incanta zilele calde in socata. Sunt mai multe retete de socata dar eu o prefer pe cea din batrani, cu drojdie nu doar pentru efectul racoritor si aroma puternica si pentru aportul de magneziu si vitamina B6 care il aduce drojdia de bere.
Cam in aceeasi perioada infloreste si salcamul. Floarea are o aroma delicata care linisteste starile de agitatie. Uscata pentru ceai se poate combina cu levantica pentru a domoli starile de agitatie si stres, cu floarea de soc, mugurii de brad si cimbrisor pentru raceli sau afectiuni ale aparatului respirator - laringite, bronsite, tuse, etc iar in combinatie cu coada soricelului amelioreaza problemele gastrice si pune bila lenesa la treaba.
Un preparat aromat din floare de salcam este siropul care amestecat cu apa minerala si eventual un cub de gheata nu doar ne racoreste in zilele calde ci ne si linisteste dupa zile agitate si strasante. Un deliciu al acestor zile sunt clatitele cu floare de salcam iar pentru iarna, dulceata de salcam ne poate aduce un zambet dulce. Clatitele sunt foarte usor de facut, deoarece avem nevoie de aluatul obisnuit de clatite in care am pus un praf de copt pentru a le face mai pufoase si flori de salcam, ciorchini, pe care ii inmuiem in aluat si ii punem in tigaie, unde ii coacem pe ambele parti. Se pune putin zahar in compozitie odata pentru a nu se rumeni prea tare clatitele dar si pentru ca florile au o dulceata proprie.
Si tot la capitolul stari de liniste pute pune o alta printesa a lunii mai: floarea de tei. Cu atentie mare la cules pentru ca o gasim in 2 variante: teita, prima care infloreste dar care e buna doar pentru albinute pentru ca pusa in ceai, iarna, ii da acestuia un aspect gelatinos. Floarea de tei infloreste un pic mai tarziu (cam la o saptamana), este un pic mai mare iar mirosul e mai proaspat nu usor dulceag ca la teita. Cel mai sigur mod de a le deosebi este frunza copacului: la tei este verde pe fata si argintie pe spate, la teita culorile celor doua fete sunt apropiate si au o tenta de galben. Ceaiul de tei,  foarte cunoscut, este recomandat in special copiilor si batranilor pentru un somn linistit. Siropul de floare de tei pe langa aroma delicata ne poate incanta serile tarzii de vara pentru un somn linistit.
Dar regina acestei luni este floare de trandafir de dulceata. Indiferent daca este sau nu batut aroma sa puternica ne imabata atat ca floare dar si in preparatele din petalele sale. Siropul si dulceata din petale de trandafir sunt delicatese pentru serile romantice si zilele de vacanta. Iar apa florala din petalele trandafirului este un excelent tonic de fata. Indiferent ca stergem tenul seara sau o folosim intr-un pulverizator pentru a hidrata si racori fata peste zi este un produs facut in casa (se poate face in filtru de cafea) fara nici un adaos chimic nu doar ieftin ci si natural.
Sora vitrega a trandafirului, floarea de maces are o aroma mai delicata dar un puternic efect pentru aparatul digestiv si cel renal. Florile si frunzele proaspete, folosite in infuzii, au un efect laxativ dar dupa uscarea acestora, efectul este invers iar infuzia se foloseste in ameliorarea diareiei. Siropul din floare de maces are o aroma delicata si, ca si menta, protejeazaaparatul digestiv de tulburarile date de apa rece bauta vara.
Alte plante care incep sa isi arate florile in aceasta perioada sunt musetelul si galbenelele. Ambele cu efecte cicatrizante le putem folosim ca tonic pentru fata, ceai din plante proaspete sau uscate sau in diverse creme sau uleiuri. Pentru a prepara un ulei din plante sunt 2 metode. una mai lenta in care sticla cu plante proaspete peste care s-a turnat ulei poposeste in fereastra, la soare timp de 10-14 zile dupa care este filtrat si pastrat la camara. Sau metoda mai rapida, in care, recipientul cu planta proaspata peste care s-a turnat ulei este tinuta in apa care fierbe timp de 1.5-2 ore si apoi este lasata sa se racoreasca incet. Cand uleiul s-a racit se filtreaza si se depoziteaza in camara. Uleiul astfel preparat poate fi folosit ca atare pentru ungerea unor afectiuni ale pielii (arsuri, raniri, zdreliri, taieturi) sau i se poate adauga un pic de ceara (cam 5 gr ceara la 100 ml ulei) rezultand o crema emolienta. O crema reparatorie se poate prepara astfel dar folosindu-se un amestec de plante cicatrizante (musetel, galbenele), antifungice (cimbrisorul) si dezinfectante (musetelul, menta). Se poate folosi atat ca crema de maini, de calcaie, pentru pielea intarita de pe coate dar si pentru iritatii ale picioarelor (ciuperca piciorului) sau alte afectuni si iritatii ale pielii.
Sfarsitul lunii mai ne aduce nu doar promisiunea unei veri frumoase ci ne si incanta cu aromele si trilurile de pasari pe care le putem auzi si simti prin parcuri si paduri.

plantele in mai - prima parte

Articol publicat in Ziarul de Iasi

Dintre toate lunile primăverii, mai este cea mai specială. Este o lună plină de flori şi natura ne dăruieşte o neasemuită frumuseţe. Ba, mai mult, natura ne dăruieşte în această perioadă şi foarte multe leacuri pentru că cele mai multe flori ale acestei luni pot fi culese şi păstrate pentru iarnă fie uscate, fie la congelator fie în miere de albine. Toate calităţile trandafirului de dulceaţă, cimbrişorului de câmp, florilor de salcâm, mugurilor de brad sau mentei pot fi excelent păstrate în miere de albine, iar efectul lor terapeutic atunci când sunt utilizate pentru diversele afecţiuni devine mult mai puternic. Să vedem acum care sunt plantele lunii mai.

Pelinul, un excelent antispastic

Prima zi a lunii mai este, în general, o zi care ne invită la iarbă verde. Nu pentru grătar, ci pentru a ne oferi una din minunăţiile naturii: pelinul. Această plantă argintie, care iese în evidenţă pe marginea păşunilor sau a drumurilor de deal, pe care o culegem acum dar şi toamna pentru casa noastră, în ziua de Arminderi, păstrată la uscat într-un loc umbros şi aerisit este un excelent antispastic. Se înghit frunzuliţele cu apă (ca o pastilă) în caz de crampe abdominale indiferent de natura lor.

Mugurii de pin liniştesc răcelile

Următorii pe lista lunii mai sunt mugurii de brad şi de pin, acele vârfuleţe de un verde deschis, având peste trei centimetri, se culeg pentru a linişti răcelile, gripele şi alte afecţiuni ale aparatului respirator pe tot parcursul anului. Fie puşi la uscat în strat subţire la loc umbros şi aerisit pentru un ceai aromat, fie transformaţi într-un sirop aromat, mugurii de brad şi de pin sunt un aliat de nădejde.

Trei fraţi pătaţi, efect detoxifiant

O floare mai delicată şi mai greu de observat în vegetaţia abundentă din luna mai, este cea a plantei numită popular "trei fraţi pătaţi". Ea poate avea nuanţe de mov sau galben în zona de deal şi este o plantă firavă dar cu un puternic efect detoxifiant. De la ea folosim atât tulpina, cât şi florile delicate. Se usucă în strat subţire, se mărunţeşte şi se păstrează peste iarnă într-un săculeţ de pânză sau în recipiente din hârtie/carton.

Cimbrişorul de câmp pentru pietre la rinichi

Tot din categoria florilor de mai face parte şi cimbrişorul de câmp. Delicat şi parfumat poate însoţi cu succes mugurii de brad în tratarea afecţiunilor respiratorii. Dar pentru că fluidizează mucoasele, el ajuta şi la eliminarea pietrelor din ficat şi din rinichi. Poate fi pus la uscat pentru ceaiuri, dar ne poate ajuta şi sub formă de ulei de cimbrişor în masajul zonelor afectate de pusee acute de reumatism. În schimb, sub formă de tinctura de cimbrişor pentru frecţii uşurează durerea picioarelor grele şi obosite. Pentru ceai se culege planta cu tot cu tulpină însă, pentru siropul macerat alături de mugurii de brad pentru ulei sau tinctură, se folosesc doar florile. Fără a presa, se pun florile într-un recipient de sticlă peste care se toarnă alcool sau ulei (de preferat de măsline dar se poate folosi orice ulei) şi se lasă la macerat, la soare, timp de 14 zile. Apoi se filtrează şi se păstrează în cămară în recipiente închise la culoare.

Pătlagina linişteşte tusea

Pătlagina este peste tot în această lună şi este cunoscută pentru liniştirea tuselor sau pentru faptul că se poate aplica pe orice rană. Ce nu se ştie este că pătlagina elimină încordarea psihică şi era una dintre plantele cele mai utilizate de vindecătorii daci. Ea se culege tot timpul anului şi se poate folosi sub formă de sirop nu doar pentru tuse ci şi în reglarea şi armonizarea întregului organism. Ca plantă uscată în ceai, uscată şi mărunţită în creme de casă, pătlagina ajuta la vindecarea rănilor mai vechi.

Menta ţine insectele departe

Grădina lunii mai ne oferă o varietate mare de plante verzi pe care le putem consuma pe loc sau depozita pentru iarnă. Una dintre ele este menta cea aromată care, atârnată la geam împreună cu pelinul, tine insectele departe de casa noastră. Uscată pentru iarnă, ea ne încântă în ceaiuri şi ne linişteşte durerile de burtă. Sub formă de sirop sau în carafa cu limonadă, ea ne răcoreşte zilele toride de vară.

Usturoi şi condimente din grădină

Şi tot din grădină, usturoiul verde cules în această perioadă, poate fi tocat şi congelat pentru a ne bucura de aromă sa în mâncăruri şi peste iarnă alături de ştevie, pătrunjel şi leuştean. Indiferent dacă culegeţi plantele sau doar le admiraţi, bucuraţi-vă de bogăţia de parfumuri şi culori ale lunii mai, ieşind în natură şi ascultând concertul păsărilor din această perioadă.

minunatii din padure

Articol scris pentru Ziarul de Iasi
Pentru ca e cald si frumos am putea iesi duminica la plimbare in padure sau prin parcurile din oras. Si pe langa ciripit de pasari, aroma de primavara gasim si plante. Primele care ne atrag atentia sunt micii, gingasii si parfumatii toporasi. Un buchetel mic, proaspa cules ne aduce un zambet larg si parfumat. Dar oare, gingasii toporasi pot mai mult de atat? Deoarece sunt bogati in uleiuri volatile si mucilagii, toporasii au actiune emolienta si datorita continutului de acid salicilic, toporasii au efect antiinflamator, febrifug, antireumatic.
Si pentru a beneficia de calitatile lor de-a lungul anului ii putem folosi in diverse preparate cum ar fi siropul, infuzia, tinctura sau ulei.
Siropul de toporasi se face din flori proaspat culese. Se pun florile intr-un borcan, fara a le indesa, si deasupra se toarna miere, cat sa le acopere. Se lasa totul la macerat timp de doua saptamani, dupa care se filtreaza. Se ia cate o lingura de sirop de trei, patru ori pe zi impotriva racelilor, a gripei, a durerilor in gat si bolilor respiratorii.
Pentru sirop cu zahar se pune un litru de apa la fiert si cand fierbe se arunca 3-4 maini de flori de totporasi, se opreste focul si se lasa la macerat 12-16 ore. Se filtreaza si se amesteca cu zahar in proportie de 1:1. Se fierbe pana se leaga adica face bulbuci mari, nu spuma deasupra, si se toarna in sticle cand e fierbinte si se capseaza sau in pet-uri cand s-a racorit un pic. Se pastreaza in camara si se bea cu apa minerala pentru gustul sau deosebit sau se ia cate o lingura de 3-4 ori pe zi pentru raceli, laringite si dureri de gat.
Toporasii culesi cu tot cu frunze si uscati intr-o incapere calda, aerista, fara a fi expusi la actiunea directa a soarelui ii pastram in pungi de hartie sau panza pentru infuzie. Infuzia din toporasi este utila in caz de infectie urinara. Se pune o lingurita de planta intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa 10, 15 minute la infuzat. Se bea cate o cana de ceai, de trei ori pe zi.
Tot floarea de toporasi culeasa dimineata dupa ce s-a ridicat roua, se pune intr-un recipient de sticla, fara a presa si se toarna ulei de floarea soarelui. Se lasa la macerat 24 ore. Se filtreaza si se foloseste ca atare la masatul cicatricelor vechi, de la operatii, sau la masajul mainilor. Daca se aduaga lanolina sau ceara de albine topita obtinem o crema reparatorie profunda nu doar de suprafata a pielii. Se folosesc 5 gr de ceara de albine pentru 100 ml ulei de planta, se incalzeste ceara la foc foarte mic sau la abur si se adauga incet uleiul pana se amesteca bine. Se pastreaza la rece si la intuneric.
Daca nu suntem atenti, in parcuri sau paduri intalnim urzica vie. Acea urzica care ne pisca la contac cu partea de deasupra frunzei. Culeasa cu manusi sau cu un foarfec si pastrata peste iarna avem o excelenta sursa de minerale si fier ca preparat in bucatarie sau un aliat in lupta cu racelile sau alte probleme datorate lipsei de vitamine si minerale. 
Daca o preferam ca aliment, urzica se culege inainte de aparitia florilor, in cazul in care e deja mai inalta, se inlatura tulpina atoasa, se spala bine sub jet de apa rece pentru ca in porii frunzelor aduna foarte mult praf, apoi se toarna apa clocotita peste ea, se lasa 5-6 minute timp in care amestecam cu o paleta sau furculita, se scurge bine si se pun in pungute la congelator. Cand se scot,. se toaca si se folosesc ca adao in diverse preparate - orez, borsuri, mancaruri sau ca vedete in drob sau piureuri.
Pentru a le usca, va trebui sa le trecem prin acelasi procedeu de spalare sub jet puternic si indelungat de apa rece pentru a indeparta praful adunat, apoi le punem la scurs pe un prosop de bumbac sau de hartie si abia apoi le punem la uscat, intr-o incapere calda, bine aerisita dar fara actiunea directa a razelor de soare.
Ceaiul de urzica e benefic pentru remineralizare si detoxifiere dar si ca balsam pentru parul fragil deoarce intareste firul de par si radacina acestuia.
Tinctura de urzica poate fi preparata si din frunze proaspat culese. Peste frunzele proaspete si maruntite se toarna alcool cat sa le acopere si se lasa la macerat 15 zile, timp in care vasul se agita de doua ori pe zi. Se filtreaza si se pastreaza la racoare in sticle inchise la culoare. Se iau zilnic, de trei ori pe zi, cate 25 de picaturi dizolvate in apa sau ceai (nu folositi lapte, suc ori apa minerala) in caz de eczema, psoriasis, reumatism, guta, bronsite, diabet, hemoroizi, hemoragii interne. Extern, se face gargara sau spalari ale gurii in caz de amigdalita, stomatita, gingivita.
Alaturi de urzica, tot in padure avem si planta cu aroma de usturoi: leurda. O planta cu efect depurativ si de curatare a toxinelor adunate peste iarna. Foarte gustoasa in salate sau ca planta aromata peste tartine, leurda isi pierde din calitati prin uscare. Asa ca singura modalitate de a ne bucura de gustul si proprietatile sale peste an este congelarea. Se aseaza frumos, frunza peste frunza pana obtinem un strat de un deget grosime, se ruleaza, se leaga sau se strange in folie alimentara si se da la congelator. Peste iarna se scoate si fara a se dezgeta se taie felioare din tub si se adauga in salate sau pe tartine.
Si pentru ca primavara e la inceput e bine sa ne bucuram de soare si de minunatiile naturii prin plimbari lungi alaturi de cei dragi.

Catina – Ginsengul romanesc

Preparate, aplicatii interne si externe

Ani de zile, virtutile catinei au fost ignorate, tocmai din cauza marii ei raspandiri. Cine sa bage in seama o tufa tepoasa, catarata pe povarnisurile nisipoase din marginea drumurilor de tara, pe dealurile pietroase ori prin ostrovurile inconjurate de ape?

 "Gard viu", asa cum i se spune prin multe locuri, catina a fost vreme indelungata doar prietena porumbeilor si-a paunilor (ea lipseste si astazi din multe culegeri de plante medicinale), inainte sa devina o "bomba" a medicinei fitoterapeutice, o planta-miracol care vindeca aproape orice rau.

Actiune terapeutica

Preventiv: datorita cresterii rezistentei la agentii patogeni, creste si rezistenta la efort. Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.

Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament (fie el si crema), ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.

Asociata altor plante medicinale, catina face - pur si simplu - minuni. Rezultatele clinice apar si in functie de priceperea celui care foloseste catina.

Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.

Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.

Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate.

Sucul de catina alba se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorand baza acesteia, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.

Catina uscata

Se asaza boabele de catina pe o tava. Se incinge cuptorul la temperatura maxima, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.

 
  Sucul de catina

         Mod de preparare: se obtine casnic, din fructele proaspete de catina, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, si nu prin presare sau centrifugare, deoarece in acest fel s-ar pierde componente ale catinei extrem de importante.
        Mod de administrare:
        Pentru intarirea sistemului imunitar - acest suc (sau mai degraba nectar, deoarece contine si pulpa, si coaja fructului) se consuma zilnic, in cantitati de 50-100 ml (50 ml = un sfert de pahar), o cura durand minimum o luna.
         In cazul cand nu se cumpara de la piata, fructele de catina se pot culege pe toata durata toamnei si-a iernii (chiar si atunci cand sunt inghetate), putand fi pastrate la rece, in frigider, vreme de 1-2 saptamani. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru si astringent al sucului de catina, se poate adauga miere curata de albine (in proportie de 3:1), care ii potenteaza efectul.
         · Ca tratament al unor boli - sucul de catina, mai ales atunci cand este asociat cu o alimentatie lacto-vegetariana, este un elixir regenerant si detoxifiant foarte puternic, cura cu el dand rezultate de exceptie in bolile grave. Este indicat in:
         -  boli ale sistemului respirator (bronsita cronica, astm), sensibilitate la infectiile respiratorii ale persoanelor intoxicate prin fumat, care lucreaza in mediu toxic - o cura de o luna cu suc de catina are efecte nu doar puternice, ci si stabile in timp.
         - stari depresive - se tine un regim cu multe cruditati si se bea cate un sfert de pahar de suc dimineata si seara; pentru intensificarea actiunii tonice este indicata si cura cu polen.
         - cancer cu diverse localizari - o combinatie nu foarte apetisanta, dar foarte eficienta in acest tip de afectiuni, este aceea dintre sucul de catina (un sfert de pahar) si sucul de usturoi (2-3 lingurite). In leucemie, o cura de 1-2 luni cu suc de catina are efecte miraculoase.
         - infectii virale: herpes, hepatita virala A, B si C, HIV - actiunea catinei nu se manifesta direct, asupra virusilor, ci prin stimularea imunitara, care se face gradat. Se recomanda cura cu suc de catina, vreme de minimum 40 de zile.
 
Pulberea

         Mod de preparare: se obtine din fructele uscate ale catinei (se gasesc in magazinele Plafar), care se macina cat mai fin, cu rasnita electrica de cafea sau se piseaza in piua. Pulberea astfel obtinuta se pastreaza in borcane de sticla (tinuta in pungi de hartie isi pierde, in mare, uleiul gras, care este absorbit).
 

         Mod de administrare:
         Pentru intarirea sistemului imunitar: se administreaza cate 1 lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, inainte de a fi inghitita.
 
Maceratul

         Mod de preparare: 2 lingurite de pulbere de catina se pun intr-un pahar cu apa si se lasa la macerat, la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se amesteca cu o lingurita de miere lichida. Lichidul nu se filtreaza, iar la sfarsit se consuma si pasta de catina ramasa in pahar. Este un remediu preferat de copii si convalescenti, foarte usor de asimilat si inviorator. Poate fi imbogatit prin adaosul unei lingurite de pulbere de macese si de afine.

         Mod de administrare: se consuma pe stomacul gol dimineata.
         Pentru intarirea sistemului imunitar: Pentru cresterea imunitatii la copii, se face o cura de patru saptamani cu macerat la rece de catina, administrat cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese.
        · Ca tratament al diferitelor boli:
        - in timpul regimurilor alimentare restrictive - se administreaza macerat de catina pentru stimularea poftei de mancare, combaterea asteniei, evitarea avitaminozei. Contra avitaminozei, care poate aparea pe parcursul regimului cu cereale integrale (numit si Oshawa - cunoscut de cititorii nostri pentru efectele spectaculoase in combaterea cancerului), sau dupa postul complet cu apa distilata este foarte eficienta pulberea: 3-4 lingurite pe zi.
        - astenie, Parkinson - se face o cura cu macerat revigorant de catina si macese. Alimentatia va fi imbogatita cu polen, miere de albine, apilarnil.
        - lipsa poftei de mancare - se ia macerat obtinut dupa metoda de mai sus din catina si macese, la care se adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie. Se consuma pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa.
 
 Uleiul de catina

         Este un remediu care se obtine exclusiv pe cale industriala, putand fi gasit in farmacii si Plafare.
Dupa uleiul de palmier, este al doilea din lume ca bogatie in vitamina E.

         Mod de administrare:
          Pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus.
         · Ca tratament al diferitelor boli:
         - boli de piele, dermatoze care se agraveaza la frig - are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila.
         - sensibilitate la frig, anemie - se fac mai multe cure succesive, fiecare de cate 21 de zile, cu zece zile de pauza.
         - impotenta, sterilitate, insuficienta ovariana - se face un tratament de lunga durata (minimum trei luni), avand efect foarte puternic atunci cand este asociat cu tratamentul intern cu plante cu efecte hormonale (branca-ursului, naprasnic, ginseng, ginseng indian).

         Utilizari externe:
         - herpes, papiloma - in aceste doua afectiuni, aplicatiile de 2-3 ori pe zi cu ulei de catina (prin ungere cu un tampon de vata) pot avea rezultate spectaculoase.
         - arsuri, arsuri chimice - anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV.
         - tumori exteriorizate - se foloseste o combinatie in parti egale de ulei de catina si ulei de ricin (se gaseste in farmacii), cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Aceasta combinatie da rezultate foarte bune si in tratamentul lipomurilor. 

Sucul proaspat
     Se obtine prin zdrobirea fructelor proaspat culese, cu ajutorul unei linguri de lemn (contactul cu metalul duce la degradarea anumitor vitamine). Zdrobirea se face intr-un vas de portelan, pana cand se formeaza o pasta foarte aproape de consistenta lichida, care va fi consumata imediat, pentru a nu se oxida. De obicei, sucul de catina nu se consuma singur, pentru ca este prea puternic, ci in combinatie cu morcovul. La jumatate de pahar de suc de morcov se adauga 4-5 linguri de suc de catina, aceasta combinatie consumandu-se pe stomacul gol, de 2-3 ori pe zi.

Siropul de catina
     Sucul proaspat de catina se conserva prin combinare cu miere - la o parte de suc se adauga doua parti de miere, dupa care se amesteca bine cele doua componente, pana cand se formeaza o pasta omogena. Siropul de catina se pastreaza in locuri intunecoase si racoroase si se administreaza din el 4-6 lingurite pe zi, in cure de lunga durata.

Ceaiul de catina     
     Se obtine prin fierberea a doua lingurite de fructe, intr-o cana de apa, vreme de 2-5 minute. Este un preparat inca destul de des folosit si l-am inclus in acest grupaj, in primul rand pentru a atrage atentia asupra ineficientei sale. De altfel, in general, extractele in apa obtinute din catina sunt ineficiente, deoarece vitaminele A, E, F se pierd, nefiind hidrosolubile. Apoi, prin fierbere se modifica mult structura biochimica complexa a fructului de catina, diminuandu-se si mai mult calitatile sale terapeutice. De aceea, este bine sa inlocuim acest tip de preparat cu pulberea, cu sucul sau cu siropul de catina.

Bolile care se vindeca cu ajutorul catinei

  -  Gripa, guturaiul, sensibilitatea la raceli - siropul de catina face in aceasta categorie de afectiuni adevarate minuni, intarind in primul rand capacitatea naturala a organismului, apoi prevenind complicatiile gripei, prin efectele sale bactericide. Se iau preventiv 4-5 lingurite de sirop de catina pe zi, pe stomacul gol, in cure de trei saptamani minimum. Odata afectiunea declansata, se iau pana la 10-12 lingurite de sirop de catina pe zi, pentru a hrani organismul si a-l ajuta sa se apere eficient. 

-  Hepatita, ciroza hepatica - efecte miraculoase are sucul de catina administrat proaspat, o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut foarte bun este si siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul cu ambele tipuri de preparate de catina se asociaza cu un regim vegetarian strict.     

-  Anemia - se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o luna.      

-  Enterita, colita de putrefactie - se consuma suc proaspat in amestec cu morcov (combinate in proportiile indicate mai sus), 5-6 doze pe zi. Efecte foarte bune are si pulberea luata pe stomacul gol inainte de masa: 1 lingura rasa de trei ori pe zi, in cure de cate o saptamana.      

-  Ateroscleroza, fragilitate vasculara - pulberea de catina, 1 lingurita administrata de patru ori pe zi pe stomacul gol, ajuta la mentinerea sanatatii, a elasticitatii si a integritatii vaselor de sange. Cele mai spectaculoase efecte se obtin cu un preperat format dintr-o lingurita de pulbere de catina, una de polen si una de miere. Se iau 4 lingurite pe zi din aceasta combinatie. Persoane care aveau de pilda fragilitate capilara pronuntata au eliminat acest neajuns dupa doua luni de tratament cu acest preparat. De asemenea, pacientii care aveau sechele dupa accidente vasculare s-au recuperat foarte rapid cu ajutorul acestui remediu.      

-  Adjuvant in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi) - pulberea de catina, luata cate 1/2 - 1 lingurita inainte de masa, mareste apetitul, puterea de digestie, stimuleaza rezistenta si capacitatea de regenerare a organismului. Mai ales bolnavii care sufera de intoxicatie medicamentoasa, care tin regimuri alimentare restrictive ar trebui sa ia acest preparat.    

-  Alcoolism si tabagism - studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai ales alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu catina face mai usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea sechelelor intoxicatiilor cu ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut tratament cu catina in timpul curei de dezintoxicare ca probleme cum ar fi tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente sunt mult estompate fata de cei care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei luni, timp in care se iau 3-4 lingurite de pulbere de catina pe zi.   

-  Adjuvant in bolile psihice - administrarea regulata a catinei mareste in timp nivelul de serotonina din creier, au concluzionat cercetatorii din Germania si Statele Unite. Serotonina este un neurotransmitator care induce o stare de curaj calm, foarte util celor care se confrunta cu depresii sau stari de teama. Cresterea nivelului serotoninei prin tratamentele cu catina micsoreaza simtitor numarul recidivelor bolilor psihice, dar si al sinuciderilor, al actelor antisociale etc. Se fac cure indelungate (6 luni) cu pulbere de catina: 1 lingurita de patru ori pe zi.

Aplicatii externe ale catinei 

-  Eczeme infectioase - se zdrobesc fructele proaspete de catina si se aplica direct pe zona afectata, unde se lasa vreme de jumatate de ora. In final se clateste zona tratata si se lasa sa se zvante in aer liber. Pe eczemele uscate se aplica in final si un strat protector de ulei de catina.      

-  Revigorarea tenului obosit - se aplica direct pe piele siropul de catina (al carui mod de obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se spala apoi pielea cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel. Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana.

 

Uleiul de catina

     Fructul de catina, mai ales coaja, contine 2 pana la 8% ulei gras cu proprietati terapeutice puternice, care insa nu poate fi obtinut casnic, ci numai cu ajutorul unor instalatii speciale. Acest ulei, pe care il gasim in mai toate magazinele si farmaciile naturiste, este foarte bogat in vitaminele A si E, care sunt foarte usor asimilabile in aceasta forma.

 El are efecte regenerante, intineritoare si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire, cat si pentru tratare. Se administreaza, de regula, la adulti - cate 20 de picaturi, de trei ori pe zi, iar la copiii peste un an - cate 5 picaturi, de trei ori pe zi. Iata in continuare cateva aplicatii ale sale:
- Boli de ochi - datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina este un elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara, incetineste evolutia bolilor de ochi. 

-  Potenta, fertilitate la barbati si femei - uleiul de catina este cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea activitatii glandelor sexuale, la redobandirea vigorii si a dinamismului.      

-  Regenerarea tesuturilor dupa arsuri, raniri, interventii chirurgicale - cura interna de o luna cu ulei de catina ajuta la regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, dubland practic viteza de vindecare.    

-  Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament - tratamentul intern de minimum doua luni cu ulei de catina are un efect benefic deosebit asupra pielii. La persoanele sanatoase, cura cu ulei de catina face pielea mai stralucitoare, mai elastica si ii da un aspect tanar. In cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei de catina grabeste, si in anumite cazuri, deblocheaza procesele de vindecare.    

-  Accelerarea proceselor de dezvoltare mentala si fizica la copii - cinci picaturi de ulei de catina, luate de trei ori pe zi, ajuta la reglarea proceselor de crestere si maturizare a copiilor si pubertinilor.
 

Cateva utilizari externe ale uleiului de catina      

-  Arsuri - se aplica ulei de catina pe locul afectat, dezinfectat in prealabil.    

-  Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare - se unge pielea cu un strat subtire de ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe piele, uleiul de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte nocive asupra pielii.      

-  Degeraturi (prevenire si tratare) - se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig.

 

Ce folosim de la catina

     In principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale plantei au proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar.
   Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest tratament nu va dauna plantei, care are o asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.
     Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.
     Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.

 

Cum preparam scoarta si ramurile de catina

     Pulberea - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
     Tinctura - sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca cicatrizant.
     Decoctul - se obtine din crengile necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.
     Preparat dezinfectant - se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.

 

Cum preparam fructele de catina

     Sucul proaspat se obtine din fructele de catina de curand culese, care se spala cu apa rece si apoi se zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine un suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei diluat cu suc de mere.
     Siropul se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
     Pulberea de fructe uscate se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca vitaminizant si remineralizant.
     Uleiul de catina poate fi extras numai cu o aparatura speciala. Il gasim in Plafaruri si farmacii, ca atare, sau conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
 

Catina in uz intern   

-  Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.    

-  Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.    

-  Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.      

-  Hemoragii interne - ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de puternice.    

-  Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.    

-  Bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.      

-  Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.      

-  Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina. Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.      

-  Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.      

-  Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.

 

Catina in tratamente externe    

-  Eczeme infectioase - se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.      

-  Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului - se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.      

-  Raie - se aplica pe locul afectat pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata. Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de minimum o saptamana.

 Catina si frigul iernii

Iarna este, de regula, asociata si cu un consum redus al substantelor vitaminate - mai ales la persoanele care nu consuma fructe si legume bogate in vitamine. Acest deficit poate aparea si la cei care nu prea mananca in sezonul rece muraturi (obtinute prin fermentatie - adica prin saramura), bors, paine neagra, tarate. Mancarurile "rafinate", chiar daca or fi ele placute ochiului si gustului, le consider a fi, mai degraba, obiceiuri proaste. De aceea, mai ales in sezonul rece, catina alba aduce organismului vitaminele necesare, ca si acizii grasi esentiali. Dupa cum se stie, dupa maces, catina contine cea mai mare cantitate de vitamina C.

Ulei de catina pentru protectia pielii
Totusi, iarna nu trebuie uitate partile din corp cele mai expuse frigului: fata, mainile, picioarele - care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului. Indicate in tratarea mainilor, a fetei (in special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar si cele cu extract de catina (vitamine solubile in grasimi). Iata doua retete, numai bune de preparat acum, iarna.

Ą Se usuca 100 g fructe de catina la 60 grade C (fie pe calorifer, fie-n cuptor). Se macina apoi boabele in rasnita de cafea, rezultand 20-25 g pulbere uscata, care contine 2,5 ml ulei pur. Peste pulbere se adauga 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de masline) si se amesteca. Se lasa inca doua zile, amestecand din cand in cand. Se foloseste partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie-n amestec cu o crema oarecare. Se ung fata, mainile si picioarele.

Iarna, organismul isi autoregleaza energia si-n acest scop trebuie activate procesele oxidative. Procesele energetice necesita aport de grasimi, dar si aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite si din tarate de grau si grau incoltit), completate cu celelalte substante din catina.

Ceai de catina pentru protectia fetei
Ą Se face un ceai din fructe uscate de catina (la o cana de apa se pune o lingurita de fructe uscate) si se da un clocot. Inainte de-a fi indulcit, se scot din ceai doua lingurite de lichid si se da pe fata si maini, apoi se unge cu crema de mai-nainte.

Articol primit pe mail de la http://www.terapii-naturiste.com/